Vitaminele sunt factori obligatorii pentru metabolism și creștere. Ele îndeplinesc funcția de substanță nutritivă, cu rol în prevenirea sau corectarea unor carențe alimentare și de substanță medicamentoasă cu rol în creșterea rezistenței în vasele capilare, combaterea hemolizei și în deficitele enzimatice înnăscute.
Sursele de vitamine sunt exogene și endogene. Principala sursa de vitamine alimentare o reprezintă alimentele de origine vegetală: fructe, zarzavaturi, cereale, ulei. Alimentele de origine animală care conțin vitamine sunt: laptele, ficatul, carnea, creierul și ouăle.
Nevoile de vitamine sunt proporțional mai mari la copil decât la adult datorită procesului de creștere.
Carențele vitaminice sub forma hipovitaminozelor apar în aport insuficient, sinteză și absorbție deficitară și se descriu 3 grade:
- Deficiența chimică, asimptomatică clinic, detectabilă prin determinarea nivelului sangvin și urinar;
- Deficiența marginală, în care este alterat metabolismul celular cu apariția de simptome clinice nespecifice și nivele sanguine scăzute;
- Deficiența manifestată cu tablou clinic caracteristic.
Excesul de vitamine apare numai în urma administrării sub formă medicamentoasă, în caz de supradozare sau folosire abuzivă.
Vitaminele au fost clasificate în: liposolubile (A, D, E, K) și hidrosolubile (grupul vitaminelor B și vitamina C).
Necesarul de vitamine este asigurat de o alimentație echilibrată și variază în funcție de vârstă și de componența alimentară. De exemplu cantitatea de vitamină B6 este raportată la cantitatea de proteine din alimentație, nevoia de vitamina E este în relație cu cantitatea de acid linoleic din dietă.
Vitamina D acționează la următoarele nivele principale:
- La nivelul intestinului favorizează absorbția de Ca și P provenit din alimente;
- La nivelul osului mobilizează Ca și P din unele oase, favorizând depunerea lor în alte oase, pentru calcificarea acestora din urmă;
- La nivelul rinichiului favorizează reabsorbția tubulară a Ca și P;
- La nivelul glandelor paratiroide;
- La nivel muscular.
Aportul alimentar asigură doar 15-20% din nevoile de vitamina D prin lapte, unt, margarină, pește, gălbenușul de ou. Organismul sintetizează maximum 30% din necesarul de vitamina D ( prin sinteză cutanată, sub influența razelor ultraviolete, din provitamine).
Nevoia de vitamine a organismului uman este:
Pentru un copil, în perioadele de creștere de 400- 500 U.I. (10 g)/zi în regiunile însorite; 1000-1200 U.I. ( 25g)/zi în regiunile reci sau în situații biologice speciale.
Aceste nevoi zilnice nu pot fi asigurate de sinteza cutanată și de alimentație, nici chiar în cazul alimentației naturale.
De aceea, pentru prevenirea rahitismului, este necesar un aport sistematic de vitamina D, în toată perioada de creștere, alimentația și regimul de viață având și ele o importanță majoră.
