Doar câteva intervenții medicale ale secolului trecut pot rivaliza cu efectul pe care vaccinările le-au avut asupra longevității, a costurilor de îngrijire și a calității vieții.
Vaccinurile au atât un impact direct ( protejează individul vaccinat împotriva infecțiilor), cât și efecte indirecte ( reduc transmiterea agenților infecțiosi de la persoana vaccinată la ceilalți indivizi).
Programele de vaccinare încearcă să controleze, să elimine sau să eradicheze o boală infecțioasă.
Imunitatea la un microb este de regulă indicată prin prezenţa unui anticorp împotriva acelui microorganism. Imunitatea este în general specifică unui singur organism sau unui grup de organisme strâns înrudite. După cum am spus, există două mecanisme de bază pentru dobândirea imunităţii, activ şi pasiv.
Imunitatea activă este protecţia produsă de către sistemul imunitar al unei persoane. Acest tip de imunitate este de obicei permanent.
Imunitatea pasivă este protecţia dată de produse provenite la un animal sau de la om şi transferată la un alt om, de obicei prin injecţie. Imunitatea pasivă asigură de multe ori protecţie efectivă, dar această protecţie dispare cu timpul, de obicei în câteva săptămâni sau luni.
Sistemul imunitar este un sistem complex de celule care interacţionează, al cărui scop principal este acela de a identifica substanţele străine (“nonself”) cunoscute sub numele de antigene. Antigenele pot fi vii (cum ar fi virusurile sau bacteriile), sau inactivate. Sistemul imunitar se apără împotriva antigenului. Această apărare este cunoscută sub denumirea de răspuns imunitar şi de regulă implică producerea de molecule de proteine de către limfocitele B, denumite anticorpi (sau imunoglobuline) şi a celulelor specifice (cunoscută şi sub denumirea de imunitate mediată de celule), având scopul de a facilita eliminarea substanţelor străine.
Imunitatea pasivă reprezintă transferul unui anticorp produs de om sau de un animal către un altul. Imunitatea pasivă asigură protecţie împotriva anumitor infecţii, dar această protecţie este temporară. Anticorpii se vor degrada în câteva săptămâni sau luni, iar primitorul nu va mai fi protejat.
Imunitatea activă este stimularea sistemului imunitar de a produce imunitate humorală antigen-specifică (anticorp) şi imunitate celulară. Spre deosebire de imunitatea pasivă, care este temporară, imunitatea activă durează mai mulţi ani şi de multe ori toată viaţa.
Vaccinurile interacţionează cu sistemul imunitar şi adeseori produc un răspuns imun similar cu cel produs de infecţia naturală, însă nu expun subiectul la boală şi la potenţialele complicaţii. Multe vaccinuri produc şi memorie imunologică similară cu cea dobândită prin boala naturală.
Răspunsul imun la vaccinare poate fi influenţat de mai mulţi factori. Aceştia includ prezenţa anticorpului natural, natura şi doza antigenului, calea de administrare şi prezenţa unul adjuvant (ex.: substanţă pe bază de aluminiu adăugată pentru îmbunătăţirea imunogenicităţii vaccinului). Factorii gazdă cum ar fi vârsta, factorii nutriţionali, genetica şi boala coexistentă pot afecta, de asemenea, răspunsul.
Sursa : Centrul National de Supravegherea si Controlul Bolilor Transmisibile (vaccinet.ro)
