Pneumotoraxul deschis este consecinţa plăgilor penetrante toracice. În timpul mişcărilor respiratorii, aerul atmosferic intră şi iese liber în şi din cavitatea pleurală cu un şuierat specific (traumatopnee). Plămânul este colabat şi câmpul de hematoză este redus numai la plămânul sănătos cu hipoxie şi hipercapnie consecutivă. În plus, în inspir, plămânul de partea sănătoasă aspiră nu numai aer atmosferic, ci şi aer din plămânul colabat.
În expir, are loc fenomenul invers: nu tot aerul din plămânul de partea sănătoasă este expulzat la exterior; o parte din aerul expirat trece în plămânul colabat. În felul acesta o cantitate de aer numit aer pendular nu are schimburi cu exteriorul ci trece dintr-un plămân în altul. Aerul pendular care sărăceşte în oxigen şi se îmbogăţeşte în CO2, accentuează şi mai mult hipoxia şi hipercapnia. În timpul mişcărilor respiratorii, apare o deplasare a mediastinului numită şi balans mediastinal, care are ca efect distorsionarea marilor vase şi excitarea receptorilor mediastinali care, adăugată la excitarea receptorilor pleurali produsă de prezenţa şi circulaţia aerului în cavitatea pleurală, au efect şocogen.
Diagnosticul este relativ simplu: plagă toracică prin care aerul circulă în timpul inspirului şi expirului producând un zgomot mai mult sau mai puţin evident (traumatopnea).
Tratamentul de urgenţă constă în închiderea toracelui (transformarea pneumotoraxului deschis în pneumotorax închis) cu benzi de leucoplast şi pansament compresiv, respectând regulile de asepsie şi celelalte reguli de tratament ale plăgilor: vaccin sau ser antitetanic, antibioterapie. În continuare, plaga toracică se rezolvă chirurgical.
