O cantitate variabilă de materie lichidă, cu consistenţă vâscoasă, ce se acumulează într-o cavitate a corpului, reprezintă abcesul. El apare în urma unui proces de necrozare a unor celule şi ţesuturi, consecutiv unei infecţii. Dacă se formează într-o cavitate seroasă – un spaţiu delimitat de foiţele peritoneului, ale meningelor sau ale pleurei – se numeşte abces sau empiem.
Abcesele se pot forma oriunde în organism. Cele superficiale, deci accesibile vederii şi palpării sunt prezente, de exemplu, la nivelul zonei din jurul unghiilor – se numesc panariţii – sau pe mucoasa gâtului, la nivelul axilelor, pe piele în general.
Abcesele considerate ca profunde pot fi localizate la nivelul ţesutului alveolelor dentare, ţesutului nervos (creier), ganglionilor limfatici, glandei mamare, ficatului, plămânului.
De obicei, pentru tratarea abceselor se intervine în funcţie de localizare şi gravitate, cu atât mai rapid cu cât sunt la nivelul unor organe cheie – la nivelul creierului, de exemplu, un abces se comportă ca şi o tumoră, putând provoca hipertensiune intracraniană, deci o urgenţă medicală.
În funcţie de semnele ce îl însoţesc, abcesul poate fi:
Abces rece – o acumulare de puroi ce se formează lent, fără să fie însoţit de semne de inflamaţie (adică zonă caldă, înroşită, congestionată, umflată şi dureroasă). De obicei este cauzat de prezenţa bacilului Koch (care determină apariţia tuberculozei) sau de anumite ciuperci microscopice. Se însoţeşte de stare generală alterată, febră care persistă mai mult timp, dar cu valori neregulate, scădere în greutate.
Abces cald – colecţie purulentă ce evoluează mai rapid decât abcesul rece, însoţită de semnele de inflamaţie – piele caldă, înroşită, edem, durere. Poate apărea consecutiv unei infecţii cu bacterii (stafilococ, streptococ) sau protozoar microscopic (amibă). În afară de semnele locale de inflamaţie este însoţit de febră, frison, stare generală alterată, adenopatie (mărire în volum a ganglionilor limfatici, fie cei din vecinătatea abcesului, fie şi alte grupe ganglionare).
Abcesul dentar
Există 3 tipuri de abces dentar:
- Abces gingival: – abcesul este doar în țesutul gingiei și nu afectează dintele sau ligamentul periodontal.
- Abcesul periodontal: acest abces pornește din structura de suport a osului dintelui.
- Abcesul periapical: acest abces este localizat în pulpa moale a dintelui.
Pe măsură ce infecţia se răspândeşte, pulpa dentară este distrusă şi osul maxilar începe sa fie afectat. Pe perioada în care infecția se instalează la nivelul maxilarului, este posibil ca durerile să scadă în intensitate, însă situația se agravează, nu se ameliorează. Diminuarea durerii se explică prin faptul că, odată cu dizolvarea maxilarului, se produce și o deteriorare a nervului din regiunea aferentă, deteriorare care poate duce la moartea nervului. Distrugerea treptată a maxilarului împiedică menținerea fixă a dintelui în alveola dentară, cauzând pierderea acestuia.
Dacă nu este tratată, infecția se poate răspândi și în alte zone ale organismului, punând în pericol viața pacientului.
Tratamentul abcesului dentar
Oricine experimentează simptomele mai sus amintite trebuie să meargă de urgenţă la cabinetul medicului dentist sau direct la departamentul de urgenţă la cel mai apropiat spital. Dacă este o durere suportabilă, mergeţi la medicul de familie, care într-adevăr nu vă poate trata abcesul, însă vă poate prescrie anumite medicamente care vă pot scăpa temporar de durerea cauzată de abcesul dentar.
În cazul în care ajungeţi la dentist, acesta va recomanda în prealabil antibiotic, pentru a reduce din infecţie, după care va perfora puţin zona tumefiată, astfel încât infecția să poată fi drenată și puroiul eliminat.
Dacă infecția este într-o stare mai avansată, poate fi nevoie de o incizie la nivelul zonei tumefiate. În cazul în care a fost afectată zona interioară a dintelui, medicul stomatolog va fi nevoit să trateze canalul dintelui pentru a scoate țesutul infectat. În situațiile în care infecția a distrus foarte mult pulpa dentară, dintele trebuie extras.
Pentru a reduce durerile și a preveni tumefierea feței se recomandă aplicarea unor comprese reci (cu gheață) la nivelul obrazului și evitarea căldurii.
