Debutul brusc se datorează perforației de organ: ulcer perforat, sarcină tubară ruptă, perforația unui diverticol sigmoidian, ruptura unui anevrism aortic abdominal (se însoțește de colaps circulator, de multe ori fatal). La examenul obiectiv al acestor bolnavi se constată apărare musculară generalizată, matitate deplasabilă pe flancuri.
Debutul lent, insidios se datorează proceselor inflamatorii sub diverse forme și localizări: colecistita și pancreatita acută, apendicita acută, diverticulita colică (sigmoidiană). Examenul local pune în evidență sensibilitate de diverse intensități în zona de proiecție a organului respectiv, percuția zonei este dureroasă.
Durerea localizată corespunde în general organului subjacent (ex.: durerea din fosa iliacă dreaptă la debutul apendicitei acute).
Durerea difuză continuă, cu debut insidios și intensitate progresivă, însoțită de contractură parietală generalizată este caracteristică pentru peritonite.
Durerea difuză, extrem de violentă în absența altor semne locale și însoțită eventual de scaune sanghinolente, este provocată de leziunile ischemice ale intestinului (infarct intestino-mezenteric). La tușeul rectal pot apare urme de sânge pe degetul de mănușă.
Durerea extrem de violentă dacă este localizată în hipocondrul drept și se însoțește de fenomene vegetative (transpirații, vărsături) sugerează o colică biliară. Dacă are caracter „în bară„ sugerează pancreatita acută .
Durerea intermitentă, colicativă însoțită eventual de vărsături și suprimarea tranzitului, caracterizează majoritatea formelor de ocluzie intestinală. Ocluzia înaltă nu suprimă tranzitul de la început, în schimb se însoțește de vărsături abundente. Dacă este însoțită de scaune diareice sau chiar apoase, se datorează unei gastroenterite acute bacteriene sau alergice și nu este de resort chirurgical.